Ion Theodorescu-Sion graduated from the School of Fine Arts in Bucharest with George Demetrescu Mirea and Ipolit Strâmbu as teachers. He gained recognition by obtaining a scholarship, granted by the Ministry of War, to study in Paris. He was sent by the General  Headquarters to paint the scenes of war but ended up fighting on the front. Sion studied in the great capitals of Europe. He was a professor at the Academy of Fine Arts in Bucharest and part of the founding committee of the Society of Visual Artists.

Together with other artists, he contributed to the decoration of the Royal Palace in Bucharest by painting the four decorative panels in the Throne Hall. Sion was an artist with a chameleonic style, who has shown throughout his career that he can change his style and motifs countless times, delivering new insightful meanings every time. Flexible in thinking and building his composition in a dynamic style, he managed to perfectly materialise his own ideas on canvas. At this point in his career he already owned a fantastic draughtsmanship so he added colours to his subjects, demonstrating chromatic and technical skills.

The artist had an intense life and towards the end he dedicated his art to still lifes with flowers

and fruits, a choice influenced by his health problems. This period begins in  the ‘30s,succeeding in giving to posterity true masterpieces inspired by nature. The work presented in the auction, a bright bouquet of velvety red carnations, was made in memory of master Ștefan Luchian. The vivid colours of the work and the harmony between tones represent his skilled techniques and the outstanding aesthetic sense that Sion mastered his whole life.

Nicolae Tonitza says about the young Sion: “[...] the fresco painting, in which the “specific Romanian” elements abound in a masterful, pyramidal combination. In this medium, Th. Sion is unbeatable” (Nicolae Tonitza, “Writings about art”, second edition, page 130, Ed. Meridiane, Bucharest, 1964)

Ion Theodorescu - Sion a absolvit Școala de Belle Arte din București avându-i ca profesori pe George Demetrescu Mirea și Ipolit Strâmbu. S-a făcut remarcat încă din perioada tinereții obținând o bursă de studii la Paris acordată de Ministerul de Război. A luptat pe front fiind trimis de Marele Cartier General să imortalizeze scenele războiului. Sion a făcut studii în marile capitale ale Europei și a fost profesor la Academia de Arte Frumoase din București -  făcând, totodată, parte din comitetul de constituire al Societății Artiștilor Plastici. 

Alături de alți artiști și-a adus contribuția la decorarea Palatului Regal din București prin pictarea celor patru panouri decorative din holul Sălii Tronului. 

Sion a fost un artist cu un stil aproape cameleonic, care a demonstrat pe parcursul carierei că își poate schimba stilul și tematica de nenumărate ori, oferind de fiecare dată noi interpretări magistrale. 

Construindu-și compozițiile într-un stil dinamic, deosebit de flexibil în gândire, reușește să transpună pe pânzele sale, în mod impecabil, propriile idei. Fiind deja un excelent desenator, pe parcursul carierei și-a îmbogățit opera prin cromatici adecvate subiectului, demonstrând abilități coloristice și tehnice de mare anvergură. 

Artistul a avut o viață intensă, iar spre sfârșitul ei se dedică naturilor statice cu flori și fructe, o alegere ce se datorează în parte și problemelor de sănătate. Perioada florilor și a fructelor începe la Sion în anii ’30, reușind să ofere posterității adevărate capodopere inspirate de natură. Opera prezentă în licitație, un strălucitor buchet de garoafe roșii catifelate, a fost realizată în amintirea maestrului Ștefan Luchian. Cromatica vivace a lucrării și armonia dintre tonuri sunt tot atâtea dovezi ale desăvârșirii tehnicii și a simțului estetic remarcabil în a căror căutare, Sion, a alergat toată viața. 

Nicolae Tonitza spune despre tânărul Sion: “[...] tablou în gamă de frescă,  în care elementele “specific românești” abundă într-o magistrală combinație, piramidală. În genul acesta d. Th. Sion este imbatabil”.  (“Scrieri despre artă” Ed. a II-a, Nicolae Tonitza, pag. 130, Ed. Meridiane, București, 1964)