Nicolae Tonitza was a pioneer of Romanian modern art, introducing through his unique vision the new European styles into Romanian art. After graduating from the School of Fine Arts in Iasi, he went to study in Munich where he exhibited for the first time in the presence of Adolph Menzel. He studied in Italy and France until he realised that the world he wanted to explore was his native country. Tonitza was an artist who worshipped colours, giving life to his works through the balance of forms attained from the use of brushstrokes and chromatics.

He defined his own style through the predominance of warm and pastel colours, being a master of subtle transitions between tones.  He aimed to harmonise verticals and horizontals, a technique that many artists were afraid to approach. As a result of merging the planes, his landscape gained an exceptional geometric harmony. The dynamics of the composition are always built with a confident brushwork, filled with “dry” consistency of colour. An expert in painting techniques and materials, Nicolae Tonitza played with light in all his landscapes. He broke the routine of large spots of colour, using almost no black, delimiting the spots with strong lines, planes and dramatic dark colours.

“How I make a painting: very calm, if I work from my memory. Nature, on the other hand, gives me anxiety and migraines – even if I have only a harmless potato or a simple landscape in front of me. Too many details confuse and make me suffer. However, most of my paintings that I know by heart are based on a preliminary study after life – which I usually destroy. In any given situation, I start from the colour.” (Nicolae Tonitza ’’Writings about art’’, Ed. Meridiane, Bucharest, 1964)

Nicolae Tonitza a fost un pionier al artei plastice moderne românești introducândîn arta românească noile stiluri europene ale epocii, însă printr-o viziune proprie, inconfundabilă. După absolvirea Școlii de Belle Arte din Iași, pleacă să studieze la München unde expune prima oară în prezența lui Adolph Menzel. A urmat un parcurs de studiu intens în Italia și Franța până când realizează că lumea lui pe care trebuie să exploreze este acasă. Tonitza a fost un artist care a venerat culoarea, dând viață lucrărilor prin echilibrul formelor realizat doar din pensulație și cromatică. 

Și-a definit un stil propriu prin predominanța culorilor calde și pastelate și a fost un maestru al trecerilor subtile dintre tonuri. A îndrăznit sa armonizeze verticalele și orizontalele, tehnică pe care mulți dintre artiști se tem să o abordeze. 

Peisajele lui au întotdeauna o excepțională armonie geometrică prin împletirea planurilor. Dinamica compoziției este întotdeauna construită cu o pensulație sigură, încărcată de culoare cu o consistență “uscată”. Expert în tehnica picturii și în materiale, Nicolae Tonitza jonglează cu lumina în toate peisajele sale. Rupe rutina petelor mari de culoare, aproape că nu folosește negru, delimitând petele cu linii și planuri pline de forță și dramatismul culorilor întunecate. 

“Cum realizez un tablou: foarte calm, dacă lucrez din suvenir. Natura îmi dă, în schimb, nervozități și migrene – chiar dacă am în fața mea numai un cartof inofensiv sau un simplu peisaj. Prea multe detalii mă confundă și mă dor. Cu toate acestea majoritatea tablourilor mele executate de pe de rost, au la bază un studiu preliminar după viu – pe care, de obicei, îl distrug. În orice împrejurare pornesc însă numai de la culoare.” (Nicolae Tonitza “Scrieri despre artă”, Ed. Meridiane, București, 1964)