Francisc Șirato, alongside Nicolae Tonitza, Ștefan Dimitrescu and Oscar Han, was one of the members of the “Group of Four’’. Coming from a family of French bourgeois, he is considered to be an important figure in Romanian art. Despite the fact that he went to Düsseldorf to study, he couldn’t attend the Academy of Arts due to financial problems and decided to work at an engraving studio as an apprentice. He returned to Romania with excellent drawing skills and a rich experience. He exhibited for the first time in 1907 at the Official Salon, where he was immediately on the radar of art critics, colleagues and collectors. With an intense exhibition activity, Șirato became a professor at the Academy of Fine Arts in Bucharest and won prizes at group exhibitions organised in Brussels, Barcelona, Paris and New York.

 Particularly interested in composition, Șirato sought throughout his career a certain transformative light, that came from the intensity of the paint and the contrasting colours altogether. Even if we can observe in his works the influences of post-impressionists, avant-garde and even from Cézanne, Șirato is showing his own personality through the representation of reality. On his way of finding a balanced composition, he let himself be challenged by natural elements such as various species of flowers, fruits and objects from his studio. 

The work ‘’Yellow chrysanthemums’’ was made during 1940-1945, when his practice was mature. The artist exploits these natural elements as an exercise for his passion for colour and the chromatic study. If we were to characterise Şirato’s work in one word, it would be: liveliness. We find in his works both the freshness of the chromatic nuances and a vividly surprising compositional harmony.

Francisc Șirato a fost unul dintre membrii “Grupului celor patru” alături de Nicolae Tonitza, Ștefan Dimitrescu și Oscar Han. Personalitate importantă în arta românească, Șirato îșiare rădăcinile într-o familie de burghezi francezi. Pleacă la Düsseldorf pentru a studia, dar din lipsă de resurse materiale nu se poate înscrie la Academia de Artă așadar se îndreaptă către activitatea de ucenic la un atelier de gravură. S-a întoars în România cu o bogată experiență și cu abilități de desenator excelente. Expune pentru prima dată în anul 1907 la Salonul Oficial unde este remarcat imediat de criticii de artă, de colegi și de colecționari. Cu o activitate expozițională intensă, Șirato a devenit profesor la Academia de Belle Arte din București și a obținut premii la expoziții colective organizate la Bruxelles, Barcelona, Paris și New York.

Preocupat inițial de compoziție, Șirato a căutat pe tot parcursul carierei sale să obțină prin intermediul intensității pastei și al alăturării de culori contrastante, a anumită lumină transformatoare. Regăsim în lucrările sale accente post-impresioniste, avangardiste și chiar influențe din Cézanne, Șirato păstrându-și însă personalitatea prin reprezentarea realității. Elementele naturii precum diverse specii de flori, fructele, dar și obiectele din atelier îl provoacă mereu în drumul spre găsirea unei compoziții echilibrate. Lucrarea “Crizanteme galbene” a fost realizată în perioada anilor 1940 – 1945, în plină maturitate artistică, când artistul exploatează aceste elemente ale naturii pentru a-și exercita talentul pentru culoare și cu scopul aprofundării studiului cromatic. Dacă ar fi să caracterizăm opera lui Șirato într-un cuvânt acela ar fi: prospețime. Găsim în operele sale atât prospețimea nuanțelor cromatice cât și o armonie compozițională mereu vie și surprinzătoare.