Ion Țuculescu is one of those artists who became famous only after passing away. Ion Țuculescu was born into a family of intellectuals, having an interesting but melancholic life story. Despite the talent and vocation for visual arts that he developed since childhood, Țuculescu followed the courses of the Faculty of Natural Sciences, in parallel with those of the Faculty of Medicine, which he graduated with magna cum laude.

He practised medicine just on the battlefield, as a military doctor. Although he devoted himself to medical university studies even during the war, Țuculescu continued to draw, paint and study fine arts independently.

He encountered many inconveniences and a hostile criticism related to his art, but with the help of some friends and admirers by his side he continued to paint and follow his dream.

Only towards the end of his life and especially after his death, Țuculescu’s art received the well-deserved recognition. Still lifes and subjects such as flowers (depicted in a realistic style) are themes that Țuculescu hardly painted. He depicted these subjects especially at the beginning of his career and towards the mid-’40s.

Ion Țuculescu face parte din acea categorie de artiști a căror faimă a devenit un fenomen abia după trecerea acestora în neființă. Cu o poveste de viață interesantă, dar melancolică, Ion Țuculescu se naște într-o familie de intelectuali. În ciuda talentului și vocației pentru artele plastice pe care le manifestă încă din copilărie, Țuculescu urmează cursurile Facultății de Științe Naturale în paralel cu cele ale Facultății de Medicină pe care o absolvă cu Magna cum laude. 

Singura perioadă în care practică medicina este cea petrecută ca medic militar pe front. Cu toate că s-a dedicat studiilor universitare de medicină, chiar și în timpul războiului, Țuculescu continuă să deseneze și să picteze, studiind artele plastice ca autodidact.

În ciuda multor inconveniente și a unei critici deseori ostile, Țuculescu are câțiva prieteni pictori și admiratori alături, cu ajutorul cărora continuă să își urmeze visul și să picteze. 

Abia spre sfârșitul vieții și după moarte, arta lui Țuculescu primește recunoașterea binemeritată. Naturile statice și subiectele precum florile (redate într-o ambianță realistă) sunt tematici pe care Țuculescu le pictează rar. Deși foarte experimentat în redarea acestor subiecte, le abordează cu precădere la începutul carierei sale și mai apoi, spre mijlocul anilor ’40.